Pe teritoriul actual al satului Coşerniţa, raionul Floreşti, urmele arheologice descoperite atestă prezenţa omului din cele mai vechi timpuri. Primele aşezări umane au apărut aici acum mai bine de 8.000 de ani, în epoca mezolitică (mileniile XII-VI î.Hr.). Obiectele descoperite, realizate din lut şi cremene, demonstrează că locuitorii acestor timpuri practicau vânătoarea, pescuitul și culegerea. Ulterior, cu circa 5.000 de ani în urmă, în această zonă a fost întemeiată prima comunitate agricolă, ai cărei locuitori se ocupau cu cultivarea pământului şi creşterea animalelor.
În jurul anului 1300 î.Hr., în zonă s-au format alte trei sate, însă toate au fost distruse de invaziile triburilor nomade. O altă aşezare a fost fondată după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, dar aceasta a fost nimicită de invazia hunilor din anul 376 e.n. Ulterior, regiunea a suferit numeroase incursiuni ale triburilor migratoare, venite din stepele Asiei. Pe teritoriul satului se păstrează până astăzi zece movile funerare, considerate morminte ale războinicilor nomazi răpuşi de băştinaşi.
Satul Coşerniţa este atestat documentar în secolul al XVI-lea. Potrivit mărturiilor lui Radu Rosetti în lucrarea sa „Pământul, sătenii şi stăpânii în Moldova” (1907), moşia Coşerniţa aparţinea celebrului cronicar Miron Costin, care stăpânea în acea vreme 15 sate. Dicţionarul statistic al Basarabiei, editat la Chişinău în 1923, indică anul 1542 drept anul întemeierii oficiale a satului Coşerniţa.
În anul 1774, pe moşia Coşerniţa existau 64 de gospodării, dintre care 23 aparţineau unor familii refugiate din alte regiuni: 12 din ţinutul Hotin, 2 din târgul Suceava şi 9 din Polonia. În anul 1783, moşia a fost transmisă lui Enache Kant, vel vistier şi tezaurier al Moldovei.
Prima biserică din lemn a fost construită în 1786. Preotul Feodor Belozerschi, care a slujit inițial aici, a părăsit localitatea în 1742. Biserica actuală, „Trei Ierarhi”, a fost ridicată din piatră în anul 1812, din inițiativa boierului Vasile Sulgher. La scurt timp după sfinţire, aici slujeau trei preoţi, un diacon şi un ponomar.
În anul 1858, Coşerniţa avea o populaţie de 780 de locuitori (399 bărbaţi şi 381 femei), fiind parte a volostei Văscăuţi. În 1862 s-a deschis prima şcoală parohială, iar în 1889, prin contribuţia sătenilor, a fost inaugurată şcoala de alfabetizare, avându-l ca învăţător pe Simion Luchianov. La acea vreme, satul avea 202 familii, 440 bărbaţi şi 452 femei.
În 1897, în cadrul recensământului din Imperiul Rus, s-a înregistrat o populaţie de 1.139 locuitori (589 bărbaţi şi 550 femei), majoritatea covârşitoare fiind de religie ortodoxă (1.128 persoane).
Dicţionarul geografic al Basarabiei (Zamfir Arbore, 1904) menţionează că satul Coşerniţa avea 198 case, 110 răzeşi, o biserică, o şcoală elementară rusă şi 334 vite mari.
În 1910, după o perioadă fără şcoală, zemstva judeţului Soroca a trimis învăţători în sat. Gazeta „Bessarabscaia Jizni” relata construcţia unei şcoli noi din piatră, cu două săli de clasă, în valoare de 7.791 ruble. În anul şcolar 1912–1913, 65 de copii frecventau şcoala. Tot atunci, satul avea 1.268 de locuitori şi 240 de case. În localitate funcţionau o moară cu aburi şi o fabrică de alcool.
În 1923, statistica descria satul ca o localitate cu 500 de clădiri şi 3.926 de locuitori (1.888 bărbaţi şi 2.038 femei). Aici existau o fabrică de spirt, mai multe mori, o şcoală mixtă, biserică ortodoxă, post de jandarmi, poştă şi primărie. Cei mai înstăriţi oameni din sat, în 1933, erau membrii familiilor Goldenfeld şi Rabinovici, care deţineau fiecare peste 100 hectare de pământ şi plantaţii viticole.
Satul a suferit pierderi grele în timpul războiului, foametei şi deportărilor. La 1 august 1949, populaţia se redusese la 2.211 locuitori – cu 1.715 mai puţin faţă de 1923. Dintre cei 129 de bărbaţi mobilizaţi în Al Doilea Război Mondial, 74 şi-au găsit sfârşitul pe front.
În anul 1953 a fost organizat colhozul „Jdanov”, reorganizat în 1989 în colhozul „Moldova”. În 1971, populaţia satului era de 2.757 locuitori. Colhozul era dotat cu tehnică modernă şi personal calificat. Sub conducerea preşedintelui Vasile A. Postoroncă, gospodăria a construit obiective social-culturale importante: cămin cultural, casă de ceremonii, magazine, şcoală nouă şi locuinţe pentru specialişti.
Conform recensământului din 2004, populaţia satului Coşerniţa era de 1.859 locuitori (892 bărbaţi şi 967 femei). Din punct de vedere etnic, 99,03% erau moldoveni/români, urmaţi de ucraineni, ruşi, bulgari, polonezi şi alte naţionalităţi în proporţii foarte mici.
În ultimele decenii, satul a înregistrat o ușoară scădere a populației. În anul 2022, Coșernița avea 1.220 de locuitori (594 bărbați și 626 femei). În 2023, populația a fost de 1.142 persoane (546 bărbați și 596 femei), iar în anul 2024, conform celor mai recente date ale recensământului, satul număra 1.102 locuitori (519 bărbați și 583 femei).
Această istorie bogată, păstrată cu grijă în memoria locuitorilor și în documente, vorbește despre rădăcini adânci, rezistență în fața vicisitudinilor istoriei și continuitatea unui sat care îşi onorează trecutul şi priveşte cu încredere spre viitor.